English
How to become a cool teacher (Lost & Found.True story)
In every person's life there are moments and encounters that put their marks on the entire existence.
Many years ago (but for me seems that it was yesterday), I participated at series of training courses where we prepared to become trainers for teachers- the very first training courses of this kind in Romania.
Our trainers were from Holland, or U.S.A. or U.K. or Canada and the atmosphere was hot! Every session was an occasion for us to discover new angles from where we can start something to improve the way we teach. For us, the teachers who just got rid of the weight of the Iron Courtain, the findings that we had in each moment of these activities were the rocks that we brought back home to put them at the foundations of our schools, to make them powerfull and to push them into the new era.
Sometimes we succeeded and sometimes we failed in this. But we stood together and now, after all these years, we find that each of us, the trainees of those courses, continues to struggle, to work hard and to hope that the dreams, OUR dreams, will be fulfilled -one small step at the time. We spread all over our country, we are older, we have different jobs and we followed different paths in our careers. But what we learned there, is still vivid, deeply sheltered in our counsciousness.
Many times I am asked about how to make things work in the matter of the improvement of the communication with our students (aren't we all, teachers, concerned about that?).
And each time I remember a poem that was read at the training courses that I mentioned.
A poem that made all of us to meditate a lot. That made us to remember all the teachers we knew (from school or from elsewhere) who succeeded in that.
Many times I promissed to myself to search that poem, never did.
This morning , searching by some old files, I found it! I reccomend to all of you to read and meditate. Because, believe it or not, all of us are teachers for the others.
( I don't know the author, if somebody knows his name and has a better form of the poem in English please send them to me to make corrections).
...So, teacher, how do you know that you got there?
I have a quizz for you.
...and if, by reading the questions, your memories pointed back in time towards any former teacher that you met, maybe it is not too late to tell him/her that he/she succeeded!
What about me?
I don't want to answer.
But I can tell you this:
I am a happy teacher! And, for this reason, against all difficulties, I LOVE MY LIFE!
P.S. I shared this blog post on Facebook and AFTER FEW SECONDS-when I went there to check it- I found a new friendship request from a former student of our school... a student that I never taught... Isn't my life wonderfull????
Romanian
Cum sa devii un profesor cool (Obiecte pierdute si recuperate.Poveste adevarata)
În viața fiecărui om există momente și întâlniri care isi pun amprenta pe întreaga sa existență.
Cu mulți ani în urmă (dar pentru mine se pare ca a fost ieri), am participat la o serie de cursuri de formare prin care ne-am pregătit pentru a deveni formatori pentru profesori-primele de acest gen din România.
Trainerii nostri au fost din Olanda, sau Statele Unite ale Americii sau Marea Britanie sau Canada si atmosfera era fierbinte! Fiecare sesiune a fost o ocazie pentru noi de a descoperi noi unghiuri de unde putem începe ceva pentru a îmbunătăți modul în care predam. Pentru noi, profesorii care tocmai au scăpat de greutatea Cortinei de Fier, concluziile pe care le-am avut în fiecare moment al acestor activități au fost pietrele care le-am adus inapoi acasa pentru a le pune la temeliile școlilor noastre, pentru a le face puternice și a le împinge în noua eră.
Uneori am reușit și, uneori, am eșuat în asta. Dar am ramas împreună și acum, după toți acești ani, am descoperit că fiecare dintre noi, stagiarii acestor cursuri, continuă să lupte, să muncească din greu și să spere că visele, visele noastre vor fi îndeplinite, pas cu pas. Ne-am răspândit în toată țara, suntem mai în vârstă, avem locuri de muncă diferite și am urmat drumuri diferite în carierele noastre. Dar ceea ce am învățat acolo, este încă viu, adânc adăpostit în constiinta noastra.
De multe ori sunt intrebata cu privire la modul in care putem face lucrurile să meargă în materie de îmbunătățire a comunicării cu elevii noștri (nu suntem noi, toti profesorii, preocupati de asta?).
Și de fiecare dată îmi amintesc o poezie care a fost citita la cursurile de formare pe care le-am menționat.
Un poem care ne-a făcut pe toți să medităm foarte mult. Asta ne-a făcut să ne amintim de toate cadrele didactice pe care le știam de la școală (sau din altă parte), care au reușit în asta.
De multe ori mi- am promis să caut acest poem, niciodată nu am făcut-o.
În această dimineață, căutând prin niște dosare vechi, l-am găsit! As recomanda tuturor să citiți și să meditați. Pentru ca, o credeti sau nu, noi toți suntem profesori pentru ceilalti.
(Nu știu autorul, în cazul în care cineva cunoaște numele său și are o formă mai bună a poemului în limba engleză vă rog trimiteți-mi-le pentru a face corecturi).
Era odată o profesoară
Se făcea remarcată printr-o trăsătură
Destul de ciudata,observată.
Milioane de elevi
Poate chiar miliarde
Se adunau în fiecare zi în jurul ei.
Când în cele din urmă fu observată
De către directorul şcolii
Întrebată fiind cum de reuşise aşa ceva,
Ea ridică trei degete
Şi spuse,"Voi, toţi care sunteţi mişto(cool)
Nu trebuie decât să-mi urmaţi exemplul
"Să porneşti de la zero
Şi să ajungi Cel Mai Tare din Campus,
Trebuie doar să găseşti răspunsul la
Aceste trei întrebări:
Încotro merg,
Cum o să ajung acolo, şi
Cum îmi voi da seama că am ajuns acolo?"
Deci ..., profesore, cum știi că ai ajuns acolo?
Am un chestionar pentru tine.
Ai văzut vreodată ochii unui elev, plini de bucurie, privind catre ochii tai, exprimând momentul unic de iluminare, de descoperire și de înțelegere a ceea ce tocmai l-ai învățat?
Ai reușit să trimiti înapoi acasă, la sfârșitul unei zile grele de școală, o mică mulțime de elevi care inca iti zambesc si isi flutura manutele spre tine in timp ce se indeparteaza?
Ești abordat de către elevi (unora dintre ei nici nu le esti profesor la clasa), care fac un ocol pentru a sări în fața ta doar pentru a te saluta?
Iti pun elevii intrebari din afara disciplinei pe care o predai, pentru că ei sunt încrezători că le vei furniza răspunsuri oneste?
Continui sa primesti, în cadrul rețelelor sociale pe care le utilizezi, cereri de prietenie de la foști sau actuali elevi, părinți, membri ai familiei sau prieteni ai celor de mai sus?
Ai auzit vreodată de vreun elev/ vreo eleva care a făcut o declarație puternică prin care el / ea ar alege să nu promoveze anul școlar numai pentru că el / ea vrea să petreacă mai mult timp în sala ta de clasă?
... Ei bine, dacă ai răspuns DA la cel puțin una dintre întrebările pe care ti le-am adresat, ești un profesor fericit! Ai reușit!
... și dacă, citind întrebările, amintirile tale eu arătat înapoi în timp, spre oricare fost profesor sau fosta profesoara pe care i-ai cunoscut, poate că nu este prea târziu să-i spui ca el / ea a reușit!
Cat despre mine?
Nu vreau să răspund.
Dar eu pot să vă spun acest lucru:
Sunt o profesoara fericita! Și, din acest motiv, împotriva tuturor dificultatilor, ÎMI IUBESC VIATA!
P.S. am împărtășit această postare de pe blog pe Facebook și, DUPA CATEVA SECUNDE, când m-am dus acolo pentru a verifica, am găsit o nouă cerere de prietenie de la un fost elev al școlii noastre ... un elev pe care nu l-am învățat ... Nu este minunata viata mea????
СРПСКИ:
Како постати cool професор (Изгубљено &Нађено;.Истинита прича)
У животу сваког човека постоје тренуци и сусрети који остављају своје трагове у целокупном постојању те особе.
Пре много година (али мени изгледа као да је то било јуче), учествовала сам у низу курсева, где смо се спремали да постанемо тренери за наставнике-првих курсева те врсте у Румунији.
Наши тренери су били из Холандије, или САД или Велике Британије или Канаде и атмосфера је била врела! Свака сесија је била прилика за нас да откријемо нове углове гледања,тачке одакле можемо започети нешто ново, што ће да се побољша наш начин подучавања. За нас, наставнике, који само што су се ослободили тежине гвоздене завесе, резултати које смо имали у сваком тренутку ових активности били су стене, са којима смо враћени кући, да их поставимо на темеље наших школа, да их учинимо моћним и да их гурамо у нову еру.
Понекад бисмо успели, а понекад не бисмо успели у томе. Али смо заједно стајали, и сада, после свих ових година, ми смо сазнали да свако од нас, полазника тих курсева, наставља да се бори, да ради напорно и да се нада да ће снови, НАШИ снови, бити испуњени - један мали корак по корак у право време. Ми смо се проширили широм наше земље, ми смо старији, имамо различите послове и пратили смо различите путеве у нашим каријерама. Али оно што смо тамо научили, још увек је живо, дубоко смештени у нашој свесности.
Много пута су ме питали како побољшати и унапредити комуникацију са нашим ученицима (зар нисмо сви ми, наставници, забринути због тога?).
И сваки пут се сетим песме коју смо прочитали на курсевима које сам поменула..
Песма која је учинила да сви ми сањамо много.И да се сетимо свих наставника које знамо (из школе или са неког другог места) који су успели у.
Много пута сам обећала себи да ћу потражити ту песму,а никада то нисам учинила.
Јутрос, тражећи по неким старим документима, пронашала сам је! Ја вам препоручујем да је прочитате и медитирате. Јер, веровали или не, сви смо ми наставници једни другима.
(Не знам име аутора, ако неко зна његово име и има бољу форму песме на енглеском језику,молим вас пошаљите ми да урадим исправку).
Некада давно била једна учитељица
Она се одликовалс
Чудним карактеристикама
Које је имала.
Милиони студената
Можда чак и милијарде
Окупљали су се око ње сваки дан.
Када је то коначно приметио директор школе
Питао ју је како је она то урадила,
Она подиже три прста
И рекала је: "Сви ви, који сte тако cool,
Само пратите мој пример"
"Да почнемо од нуле
И да постанете најбољи у Кампусу,
Потребно је само да пронађете одговоре на
Ова три питања:
Где желим да идем,
Како да стигнем тамо, и
Како да знам да сам тамо? "
... Дакле, наставници, како знате да сте тамо?
Имам квиз за вас.
Да ли сте икада видели очи ваших ученика пуне радости, очи које траже, изражавајући јединствени тренутак просветљења, откривања и разумевања онога што сте их учили?
Да ли сте успели да пошаљете кући, на крају напорног школског дана, малу групу ученика који вам се још увек смеше и машу вам својим ручицама док одлазе?
Да ли вам се догодили да неки ученик (коме можда чак и не предајете), направи заокрет и искочи пред вас, само да вам каже "Здраво"?
Да ли су вас ваши ученици питали ствари које немају везе са предметом који предајете, јер су уверени да ћете им пружити искрене одговоре?
Да ли и даље добијате, на друштвеним мрежама које користите, захтеве за пријатељство од бивших или садашњих ученика, родитеља, чланова њихових породица или њихових пријатеља?
Да ли сте икада чули изјаву ученика или ученице, да би изабрали да се продужи школска година само зато што желе да проведу више времена у вашој учионици?
... Па, ако сте одговорили са ДА, на бар једно од претходних питања, ти си срећан учитељ! Успео/ла си!
... И ако су се, док сте читали питања, ваше успомене вратиле , према сваком бившем учитељу кога сте срели, можда није касно да му/јој кажете да је он / она успела!
Шта је са мном?
Ја не желим да одговорим.
Али могу вам рећи ово:
Ја сам срећна професорка! И то је разлог да, упркос свим тешкоћама, ЈА ВОЛИМ СВОЈ ЖИВОТ!
П. С. Поделила сам овај текст са блога на мом Facebook-у, и после неколикотренутака, када сам отишла да проверим то - пронашла сам нови захтев за пријатељство од бившег ученика наше школе ... Ученик коме никад нисам предавала ...Зар није мој живот диван??
How to become a cool teacher (Lost & Found.True story)
In every person's life there are moments and encounters that put their marks on the entire existence.
Many years ago (but for me seems that it was yesterday), I participated at series of training courses where we prepared to become trainers for teachers- the very first training courses of this kind in Romania.
Our trainers were from Holland, or U.S.A. or U.K. or Canada and the atmosphere was hot! Every session was an occasion for us to discover new angles from where we can start something to improve the way we teach. For us, the teachers who just got rid of the weight of the Iron Courtain, the findings that we had in each moment of these activities were the rocks that we brought back home to put them at the foundations of our schools, to make them powerfull and to push them into the new era.
Sometimes we succeeded and sometimes we failed in this. But we stood together and now, after all these years, we find that each of us, the trainees of those courses, continues to struggle, to work hard and to hope that the dreams, OUR dreams, will be fulfilled -one small step at the time. We spread all over our country, we are older, we have different jobs and we followed different paths in our careers. But what we learned there, is still vivid, deeply sheltered in our counsciousness.
Many times I am asked about how to make things work in the matter of the improvement of the communication with our students (aren't we all, teachers, concerned about that?).
And each time I remember a poem that was read at the training courses that I mentioned.
A poem that made all of us to meditate a lot. That made us to remember all the teachers we knew (from school or from elsewhere) who succeeded in that.
Many times I promissed to myself to search that poem, never did.
This morning , searching by some old files, I found it! I reccomend to all of you to read and meditate. Because, believe it or not, all of us are teachers for the others.
( I don't know the author, if somebody knows his name and has a better form of the poem in English please send them to me to make corrections).
Once upon a time was a teacher
She distinguished by
An odd characteristic
that she had.
Millions of students
Maybe even billions
Gathered around her every day.
When finally was observed
By school headteacher
When she was asked how she did it,
She raised three fingers
And said, "All of you, who are so cool
Just follow my example
"To start from scratch
And to become the Best in Campus,
You just have to find the answers to
These three questions:
Where I want to go,
How do I get there, and
How do I know that I got there? "
I have a quizz for you.
Have you ever seen some student's eyes full of joy, searching your eyes, expressing the unique moment of illumination, of discovering and understanding of whatever you just taught them?
Did you succeed to send back home, at the end of a hard school day, a small crowd of students that are still smiling to you and are waiving their little hands to you while they walk away?
Are you approached by students (some of them you don't even teach), that make a detour to jump in front of you only to say Hello?
Do you get from students questions outside your subject, because they are confident that you will provide them honest answers?
Do you continue to get, on the social networks that you use, friendship requests from former or actual students, parents, family members or friends of the above mentioned?
Did you ever heard a student that made a strong statement that he/she would choose to fail school year only because he/she wants to spend more time in your classroom?
... Well, if you answered YES at least to one of the questions that I adressed, you are a happy teacher! You succeeded!...and if, by reading the questions, your memories pointed back in time towards any former teacher that you met, maybe it is not too late to tell him/her that he/she succeeded!
What about me?
I don't want to answer.
But I can tell you this:
I am a happy teacher! And, for this reason, against all difficulties, I LOVE MY LIFE!
P.S. I shared this blog post on Facebook and AFTER FEW SECONDS-when I went there to check it- I found a new friendship request from a former student of our school... a student that I never taught... Isn't my life wonderfull????
Romanian
Cum sa devii un profesor cool (Obiecte pierdute si recuperate.Poveste adevarata)
În viața fiecărui om există momente și întâlniri care isi pun amprenta pe întreaga sa existență.
Cu mulți ani în urmă (dar pentru mine se pare ca a fost ieri), am participat la o serie de cursuri de formare prin care ne-am pregătit pentru a deveni formatori pentru profesori-primele de acest gen din România.
Trainerii nostri au fost din Olanda, sau Statele Unite ale Americii sau Marea Britanie sau Canada si atmosfera era fierbinte! Fiecare sesiune a fost o ocazie pentru noi de a descoperi noi unghiuri de unde putem începe ceva pentru a îmbunătăți modul în care predam. Pentru noi, profesorii care tocmai au scăpat de greutatea Cortinei de Fier, concluziile pe care le-am avut în fiecare moment al acestor activități au fost pietrele care le-am adus inapoi acasa pentru a le pune la temeliile școlilor noastre, pentru a le face puternice și a le împinge în noua eră.
Uneori am reușit și, uneori, am eșuat în asta. Dar am ramas împreună și acum, după toți acești ani, am descoperit că fiecare dintre noi, stagiarii acestor cursuri, continuă să lupte, să muncească din greu și să spere că visele, visele noastre vor fi îndeplinite, pas cu pas. Ne-am răspândit în toată țara, suntem mai în vârstă, avem locuri de muncă diferite și am urmat drumuri diferite în carierele noastre. Dar ceea ce am învățat acolo, este încă viu, adânc adăpostit în constiinta noastra.
De multe ori sunt intrebata cu privire la modul in care putem face lucrurile să meargă în materie de îmbunătățire a comunicării cu elevii noștri (nu suntem noi, toti profesorii, preocupati de asta?).
Și de fiecare dată îmi amintesc o poezie care a fost citita la cursurile de formare pe care le-am menționat.
Un poem care ne-a făcut pe toți să medităm foarte mult. Asta ne-a făcut să ne amintim de toate cadrele didactice pe care le știam de la școală (sau din altă parte), care au reușit în asta.
De multe ori mi- am promis să caut acest poem, niciodată nu am făcut-o.
În această dimineață, căutând prin niște dosare vechi, l-am găsit! As recomanda tuturor să citiți și să meditați. Pentru ca, o credeti sau nu, noi toți suntem profesori pentru ceilalti.
(Nu știu autorul, în cazul în care cineva cunoaște numele său și are o formă mai bună a poemului în limba engleză vă rog trimiteți-mi-le pentru a face corecturi).
Era odată o profesoară
Se făcea remarcată printr-o trăsătură
Destul de ciudata,observată.
Milioane de elevi
Poate chiar miliarde
Se adunau în fiecare zi în jurul ei.
Când în cele din urmă fu observată
De către directorul şcolii
Întrebată fiind cum de reuşise aşa ceva,
Ea ridică trei degete
Şi spuse,"Voi, toţi care sunteţi mişto(cool)
Nu trebuie decât să-mi urmaţi exemplul
"Să porneşti de la zero
Şi să ajungi Cel Mai Tare din Campus,
Trebuie doar să găseşti răspunsul la
Aceste trei întrebări:
Încotro merg,
Cum o să ajung acolo, şi
Cum îmi voi da seama că am ajuns acolo?"
Am un chestionar pentru tine.
Ai văzut vreodată ochii unui elev, plini de bucurie, privind catre ochii tai, exprimând momentul unic de iluminare, de descoperire și de înțelegere a ceea ce tocmai l-ai învățat?
Ai reușit să trimiti înapoi acasă, la sfârșitul unei zile grele de școală, o mică mulțime de elevi care inca iti zambesc si isi flutura manutele spre tine in timp ce se indeparteaza?
Ești abordat de către elevi (unora dintre ei nici nu le esti profesor la clasa), care fac un ocol pentru a sări în fața ta doar pentru a te saluta?
Iti pun elevii intrebari din afara disciplinei pe care o predai, pentru că ei sunt încrezători că le vei furniza răspunsuri oneste?
Continui sa primesti, în cadrul rețelelor sociale pe care le utilizezi, cereri de prietenie de la foști sau actuali elevi, părinți, membri ai familiei sau prieteni ai celor de mai sus?
Ai auzit vreodată de vreun elev/ vreo eleva care a făcut o declarație puternică prin care el / ea ar alege să nu promoveze anul școlar numai pentru că el / ea vrea să petreacă mai mult timp în sala ta de clasă?
... Ei bine, dacă ai răspuns DA la cel puțin una dintre întrebările pe care ti le-am adresat, ești un profesor fericit! Ai reușit!
... și dacă, citind întrebările, amintirile tale eu arătat înapoi în timp, spre oricare fost profesor sau fosta profesoara pe care i-ai cunoscut, poate că nu este prea târziu să-i spui ca el / ea a reușit!
Cat despre mine?
Nu vreau să răspund.
Dar eu pot să vă spun acest lucru:
Sunt o profesoara fericita! Și, din acest motiv, împotriva tuturor dificultatilor, ÎMI IUBESC VIATA!
P.S. am împărtășit această postare de pe blog pe Facebook și, DUPA CATEVA SECUNDE, când m-am dus acolo pentru a verifica, am găsit o nouă cerere de prietenie de la un fost elev al școlii noastre ... un elev pe care nu l-am învățat ... Nu este minunata viata mea????
СРПСКИ:
Како постати cool професор (Изгубљено &Нађено;.Истинита прича)
У животу сваког човека постоје тренуци и сусрети који остављају своје трагове у целокупном постојању те особе.
Пре много година (али мени изгледа као да је то било јуче), учествовала сам у низу курсева, где смо се спремали да постанемо тренери за наставнике-првих курсева те врсте у Румунији.
Наши тренери су били из Холандије, или САД или Велике Британије или Канаде и атмосфера је била врела! Свака сесија је била прилика за нас да откријемо нове углове гледања,тачке одакле можемо започети нешто ново, што ће да се побољша наш начин подучавања. За нас, наставнике, који само што су се ослободили тежине гвоздене завесе, резултати које смо имали у сваком тренутку ових активности били су стене, са којима смо враћени кући, да их поставимо на темеље наших школа, да их учинимо моћним и да их гурамо у нову еру.
Понекад бисмо успели, а понекад не бисмо успели у томе. Али смо заједно стајали, и сада, после свих ових година, ми смо сазнали да свако од нас, полазника тих курсева, наставља да се бори, да ради напорно и да се нада да ће снови, НАШИ снови, бити испуњени - један мали корак по корак у право време. Ми смо се проширили широм наше земље, ми смо старији, имамо различите послове и пратили смо различите путеве у нашим каријерама. Али оно што смо тамо научили, још увек је живо, дубоко смештени у нашој свесности.
Много пута су ме питали како побољшати и унапредити комуникацију са нашим ученицима (зар нисмо сви ми, наставници, забринути због тога?).
И сваки пут се сетим песме коју смо прочитали на курсевима које сам поменула..
Песма која је учинила да сви ми сањамо много.И да се сетимо свих наставника које знамо (из школе или са неког другог места) који су успели у.
Много пута сам обећала себи да ћу потражити ту песму,а никада то нисам учинила.
Јутрос, тражећи по неким старим документима, пронашала сам је! Ја вам препоручујем да је прочитате и медитирате. Јер, веровали или не, сви смо ми наставници једни другима.
(Не знам име аутора, ако неко зна његово име и има бољу форму песме на енглеском језику,молим вас пошаљите ми да урадим исправку).
Некада давно била једна учитељица
Она се одликовалс
Чудним карактеристикама
Које је имала.
Милиони студената
Можда чак и милијарде
Окупљали су се око ње сваки дан.
Када је то коначно приметио директор школе
Питао ју је како је она то урадила,
Она подиже три прста
И рекала је: "Сви ви, који сte тако cool,
Само пратите мој пример"
"Да почнемо од нуле
И да постанете најбољи у Кампусу,
Потребно је само да пронађете одговоре на
Ова три питања:
Где желим да идем,
Како да стигнем тамо, и
Како да знам да сам тамо? "
... Дакле, наставници, како знате да сте тамо?
Имам квиз за вас.
Да ли сте икада видели очи ваших ученика пуне радости, очи које траже, изражавајући јединствени тренутак просветљења, откривања и разумевања онога што сте их учили?
Да ли сте успели да пошаљете кући, на крају напорног школског дана, малу групу ученика који вам се још увек смеше и машу вам својим ручицама док одлазе?
Да ли вам се догодили да неки ученик (коме можда чак и не предајете), направи заокрет и искочи пред вас, само да вам каже "Здраво"?
Да ли су вас ваши ученици питали ствари које немају везе са предметом који предајете, јер су уверени да ћете им пружити искрене одговоре?
Да ли и даље добијате, на друштвеним мрежама које користите, захтеве за пријатељство од бивших или садашњих ученика, родитеља, чланова њихових породица или њихових пријатеља?
Да ли сте икада чули изјаву ученика или ученице, да би изабрали да се продужи школска година само зато што желе да проведу више времена у вашој учионици?
... Па, ако сте одговорили са ДА, на бар једно од претходних питања, ти си срећан учитељ! Успео/ла си!
... И ако су се, док сте читали питања, ваше успомене вратиле , према сваком бившем учитељу кога сте срели, можда није касно да му/јој кажете да је он / она успела!
Шта је са мном?
Ја не желим да одговорим.
Али могу вам рећи ово:
Ја сам срећна професорка! И то је разлог да, упркос свим тешкоћама, ЈА ВОЛИМ СВОЈ ЖИВОТ!
П. С. Поделила сам овај текст са блога на мом Facebook-у, и после неколикотренутака, када сам отишла да проверим то - пронашла сам нови захтев за пријатељство од бившег ученика наше школе ... Ученик коме никад нисам предавала ...Зар није мој живот диван??
No comments:
Post a Comment
Thank you for reading and commenting, we are waiting for you to come back and visit us soon!